1 Dar foametea se’nte@ea pe p[mânt. 2 |i a fost c[ dac’au ispr[vit ei de mâncat grâul pe care-l aduseser[ din Egipt, tat[l lor le-a zis: „Duce@i-v[ din nou de ne cump[ra@i ceva bucate!” 3 Dar Iuda i-a gr[it: „Cu jur[mânt ni s’a jurat nou[ omul acela când a zis: — La mine nu ve@i mai ajungea dac[ fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi... 4 A\adar, dac[-l trimi@i cu noi pe fratele nostru, ne vom coborî [în Egipt] s[-@i cump[r[m bucate; 5 dar dac[ nu-l trimi@i pe fratele nostru cu noi, nu ne vom coborî, c[ci omul ne-a spus-o: — La mine nu ve@i mai ajunge dac[ fratele vostru cel mai mic nu-i cu voi!” 6Israel a zis: „De ce mi-a@i f[cut voi mie r[ul acesta, de a-i fi spus acelui om c[ mai ave@i un frate?...”. 7 Ei au r[spuns: „El, omul acela, este cel ce ne-a întrebat despre noi \i despre neamul nostru: — Tat[l vostru mai tr[ie\te? mai ave@i voi vreun frate?... Noi i-am r[spuns dup[ cum ne-a întrebat. De unde era s[ \tim noi c[ el ne va zice: — Aduce@i-l pe fratele vostru!?...”. 8 Iuda îns[ a zis c[tre Israel, tat[l s[u: „Trimite b[iatul cu mine, \i ne vom ridica \i vom merge ca s[ tr[im \i s[ nu murim, atât noi cât \i tu \i cei ce sunt în grija noastr[. 9 Îl iau eu pe r[spunderea mea; din mâna mea s[-l ceri. Dac[ nu @i-l aduc \i nu @i-l voi înf[@i\a, vinovat s[ fiu eu fa@[ de tine în toate zilele vie@ii mele; 10 c[ de n’am fi z[bovit atât, ne-am fi întors acum a doua oar[”.
11 A zis atunci Israel, tat[l lor: „Dac[-i pe-a\a, ei bine, face@i a\a: lua@i în t[rhaturile voastre câte ceva din roadele p[mântului \i duce@i-i-le omului în dar: pu@in balsam \i pu@in[ miere, t[mâie \i smirn[ \i migdale \i alune. 12 Lua@i cu voi argint de dou[ ori mai mult; duce@i cu voi argintul care v’a fost pus
